joi, 8 februarie 2024
Suferințe în Purgatoriu pentru Haine Imodeste
Mesaj către Valentina Papagna din Sydney, Australia, pe 21 ianuarie 2024
Acest dimineață, îngerul m-a dus să vizitez unele suflete în Purgatoriu.
În primul rând, îngerul m-a dus într-o parte a Purgatoriului, unde am întâlnit și vorbit cu multe grupuri diferite de tineri femei. Chemand și rugându-mă să le ajut, ele au spus: „Valentina, poți să ne ajuti? Poți să ne rogi?”
Le-am întrebat pe unele dintre ele: „Ce este motivul pentru care sunteți aici? Ce ati făcut?”
Femeile au răspuns: „Ne îmbrăcăm cu haine de modă și ne vestim provocator — purtând fuste scurte și rochii. Acum suntem foarte pedepsite pentru asta. Nu știeam că l-am ofensat atât pe Dumnezeu.”
Le-am spus: „Moda este rău. Ea nu e de la Dumnezeu.”
„Nimeni n-a scris despre asta sau ne-a spus. Credeam că era în regulă, și acum când suntem aici, nu ne putem ajuta singure. Trebuie să sufărăm,” s-au plâns ele.
Le-am spus: „Am pus un mesaj despre cum să se îmbrăce.”
Ele au zis: „Da, dar nu în biserici și alte locuri. Nimeni n-a scris pentru ca oamenii să citească.”
Le-am spus: „Asta îl ofensează foarte pe Dumnezeu să arate carnea, mai ales la femei.”
Ele au zis: „Trebuie să fium aici mult timp. Acum ne păcălim.”
Le-am spus: „Maica Preacurvată mă învăță întotdeauna și mi-a spus să le spun oamenilor că trebuie să fie acoperite — nu deasupra genunchiurilor, ci sub genunchiuri și chiar mai lung, pentru a acoperi carnea noastră și să nu fium expuse.”
„E și vinovătia bisericilor, căci ele nu le învăță pe oameni cum să se îmbrace — unele persoane se îmbracă ca daca ar merge la plajă.”
După ce îngerul și eu am părăsit tinerile femei, am trecut lângă alt grup de suflete care ne priveau. Ele indicau, și le-auz pe ele să spună una alteia: „Asta e doamna. Ea este viziunara.” Îngerul și eu ne-am privit unul pe celălalt și am zâmbit.
Aceste suflete m-au abordat și au spus: „Valentina, tu eşti viziunara — poți să ne rogi?”
„Da, voi să vă rug,” am zis.
Am părăsit aceste suflete, și îngerul m-a dus într-o altă parte a Purgatoriului, unde trebuia să intru într-o clădire particulară.
În moment ce am intrat, i-am spus îngerului: „Doamne fericite, nu aș vrea să fium în această parte.”
Clădirea era uriașă, foarte degradată și neglijată — un loc temut. În interior se afla un coridor enorm cu multe uși. Uşi, uși, uși peste tot. N-am văzut niciodată atâtea uși, toate slabe și agățate. Am mers prin coridor și am încercat să vad ce era în spatele usilor când am auzit sunete grele și ciudate ca urlete — sunetul spiritelor rele. Sufletele chinuite aici prinsă sunt toți bărbații.
Îngerul s-a apropiat de mine și mi-a spus: “Nu! Nu te duce mai departe înăuntru. Acesta nu este pentru tine, și nu deschide ușa!”
În aceeași zi, la Sfânta Liturghie, am oferit Domnului nostru toate sufletele pe care le-am vizitat, în special cele prinsă în clădirea respectivă, lăsându-le la picioarele Sfintei Altar.
Am spus: “Doamne Iisuse, miluiește sufletele ce sunt în spatele acelor uși închise.”
“Doamne Iisuse,” am zis eu, “deschid toate ușile.”
Domnul nostru a spus: “Vezi că strigau la mila Mea.”
Nu m-am putut obisi de sunetele pe care le-am auzit — ca urlări și plâns. Nimeni nu se roagă pentru ele. Era atât de întuneric, deprimant și ciudat. Mi-a luat câteva zile să mă revin de această experiență.
Acest ultim loc pe care l-am vizitat în Purgatoriu era atât de deprimant încât m-am simțit foarte fericit când am revenit la camera mea.